Martiriul „jalnică privire și nepovestită urgie! Ce inimă împietrită ar fi fost aceea să nu plângă atunci!”

,,Nu iaste atâta cu ciudă când de la streini se pricinuiaște cuiva și vreo pagubă au altă primejdie, ci iaste obidă și ciudă când de la neam i se pogoră și ii vine necazul și tulburarea …” (Greceanu)

,,Stați tare, bărbătește, dragii mei, și nu băgați sama de moarte; priviți la Hristos, Mântuitorul nostru, câte au răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară au murit! Credeți tare în Acesta și nu vă mișcați, nici vă clătiți din credința pravoslavnică pentru viața și lumea aceasta!”
(Cronica Bălăcenilor)


Ajunsă la Istanbul, întreaga familie este arestată.

Lui Constantin Brâncoveanu i se citesc acuzațiile de trădare, pe care le ascultă „cu demnitate”. Nu încearcă și nici nu va încerca să cerșească mila sultanului. Lucru care mai mult îi întărâtă pe călăii săi, așa cum se întâmplă de fiecare dată când un drept invidiat este detronat de pe locul său de cinste și tăvălit, lipsit complet de apărare, în mâinile celor care, de-acum, se pot dezlănțui fără opreliști asupra lui.

Vodă cu fiii și sfetnicul Ianache sunt aruncați în închisoarea Edicule sau „Cele șapte turnuri”, pe când doamna Marica, alături de alte fiice, este izolată, se pare, în aceeași închisoare, însă într-o aripă rezervată femeilor.

„Și iată deci un prinț bogat, obicniuit din copilărie cu fast și strălucire, redus, după 25 de ani de domnie, la o haină mizerabilă, căci turcii l-au dezbrăcat de cele domnești cu care plecase din București” - del Chiaro

constată del Chiaro șocul puternic al decăderii lui Vodă, dar și a însoțitorilor săi, într-o condiție de o extremă înjosire. Urmează „grele chinuri” pentru cei arestați, pe care istoricul C. Gane le descrie astfel:

„Începură caznele, pentru a face pe Brâncoveanu să mărturisească, până în cel mai mic amănunt, averea lui, din ce se compune (...). Trei luni, patru, aproape, au ținut torturile acestea: fier roș pe piept, cercuri în jurul capului. Dar, ceea ce a fost mai grozav e că uneori era supus la aceste chinuri față de copiii lui, și chiar față de <strong>Doamna Marica, despre care nu putem pricepe astăzi cum de-a putut răbda astfel de orori, fără a înnebuni”</strong>. - del Chiaro

Doamna însăși, alături de fiicele sale, este supusă unei percheziții oribile, de vreme ce Cronicarul Anonim arată: „care obicei la turc n-au mai fost înainte, să cerce muierile până-ntr-atât precum a fost atuncea”.

În tot acest timp, Cantacuzinii au întreținut intrigile la Înalta Poarta pentru a fi siguri că Vodă și fiii săi nu vor scăpa de la moarte: „s-au nevoit”, povestește același Cronicar Anonim, „ca să-l dezrădăcineze pe  Costandin Vodă din fața pământului”.


Sfintii Martiri Brancoveni carte editura Cuvantul OrtodoxAcest articol este un extras din capitolul „Martiriul” ce face parte din cartea “Sfinții Martiri Brâncoveni. Icoana vechii lumi românești”, apărută în anul 2014, la editura Cuvântul Ortodox, cu ocazia comemorării a 300 de ani de la martiriul sfânților Brâncoveni.
Cartea este tipărită în condiții grafice deosebite, conținând miniaturi brâncovenești, icoane și portrete contemporane. Poate fi procurată din rețeaua de distribuție Supergraph (Librăria Sophia, pangarele mănăstirilor s.a.) și online de la Librăriile Sophia și Libris.
Pentru mai multe detalii despre carte, click aici.

Lasă un comentariu