Repere ale lumii brâncovenești Firea, rânduiala, timpul, spațiul, relațiile personale

In imagine: Palatul Mogoșoaia, „cea mai frumoasă locuință românească”.

,,Acum voi întoarce cuvântul mieu cătră tine, țară creștină, și dimpreună cu tine mă voi bucura, pentru că (…) ai tipărit, în corona ta, chipul crucii, pentru ca să nădăjduești a lua roadă de bună viețuire din lemnul vieții. Nu s-au întors corbul, odinioară, în chivotul lui Noe, pentru căci au așteptat să intre mai cu multă norocire, aicea, în tine și pentru ca să aducă veștile liniștei, nu cu frunza de măslin, ci cu ramura crucii în gură; s-au întors pasărea în brațele tale, cinstită țară și să laudă cu pohvală între soare și între lună.” (Sf. Antim Ivireanul)


Trăsătura fundamentală a acestui cod cultural, așa cum se poate reconstitui din mărturiile epocii (expresii de limbaj din cronici, dar și stil arhitectonic) este aceea că lumea (creația) se află într-o rânduială a firii care este pusă în primejdie de tulburările, răutățile și smintelile provocate de oameni – deci de păcat sau de îndemnurile la păcat.

A sta în firea ta de pildă, însemna a te păstra într-o rânduială dumnezeiască: credința ortodoxă, numită și înțeleasă (deci și trăită) de domnitor însuși, dar și de țărani ca lege, dar nu în sens de lege a naturii (fie ea și umane) sau lege ca normă, standard, imperativ categoric, ci ca lege a firii, deci ca rost, rațiune de a fi și vocație.

A „luneca din fire” însemna a apostazia, a-ți ieși din fire, a-ți rata vocația, a fi în neorânduială, în fărădelege. Țăranul român a continuat să numească „lege” credința ortodoxă până în perioada interbelică. Prin urmare, semnificația „legii” și a „rânduielii”, departe de a fi aceea a unui mecanism orb, impersonal și implacabil, este aceea de legătură intimă cu profunzimile firii și cu Creatorul acesteia, Dumnezeu.

Găsim în prefața unui calendar folosit de Vodă Brâncoveanu câteva rânduri care ne arată că, pentru oamenii acelei lumi, Domnul Singur este cunoscătorul rosturilor firii create și al devenirii lor în timp:

ceale adevărate și aievea în firea lor nu sunt altei zidiri cunoscute, sau știute, fără cât numai lui Dumnezeu ziditorului și ocârmuitorului ființe. Așa trecutele, așa ceale ce sunt, cum și ceale viitoare, Lui unuia, numai, aievea cunoscute și știute sunt, și acelea toate în comoara cea adâncă și tainică a înțelepciunii Sale sunt puse și în volnică voia și puternică mâna Sa stau, de unde toate spânzură și să ocârmuesc, până la atomul cel mai mic.”


Construcțiile brâncovenești creează un spațiu al intimității calde (nu al spațiului privat așa cum îl înțelegem astăzi), al relațiilor personale față-către- față, directe, sau, în cazul bisericilor, al apropierii de Dumnezeu. Totul are un aspect casnic, congruent cu principala virtute pe care cronicarul o atribuie lui Brâncoveanu și care pare a fi, de altfel, una din virtuțile de căpătâi ale voievodului ideal: bunătatea, „fireasca-i blândețe”, evocată  deseori de contemporanii săi.

Atenția pentru detaliu este importantă, fără a fi barocă, iscusința împodobirii arătând că aceasta nu se produce la întâmplare sau pentru impresionare, într-un mod opulent, ci ca o manifestare a iubirii de frumos. „Casa” brâncovenească redă intimitate dar, totodată, și „lărgime”, lumină, aer, loc de refugiu din zarva și arșița „de afară”.

Arhitectul G.M. Cantacuzino va spune despre palatul de la Mogoșoaia că este „cea mai frumoasă locuință românească”.

Spațiul natural, presărat cu ctitorii bisericești, este, totodată, supus și el unei acțiuni de „înfrumusețare”: se acționează inclusiv asupra peisajului, dar nu printr-o acțiune radicală de geometrizare sau transformare rațională, ci printr-o intervenție care valorizează ceea ce este deja în natură, însă într-o stare sălbatică.

Omul nu îl corectează pe Ziditor, ci încearcă să conlucreze printr-o discretă punere în lumină a sensurilor transcendente care pre-există în lume prin intenționalitatea Creatorului și pe care omul trebuie să le redescopere și să le exprime în dialogul și în tinderea sa către Dumnezeu.

Există, așadar, o acțiune a omului asupra naturii, o acțiune de „civilizare”, cum am spune în termeni moderni. Când Brâncoveanu achiziționează o anume moșie pentru Matei, fiul cel mic, notează cronicarul că domnitorul, găsind locul oarecum în paragină, l-a înzestrat cu biserică și case de piatră, heleșteu și podgorii. Totuși, chiar atunci când erau urmărite scopuri practice, acestea nu se îndepărtau de rosturile teologice, ci erau o expresie a exercitării stăpânirii lumii date omului de către Dumnezeu.

Astfel, dacă locul pentru cult era biserica, lumea era cadrul pentru acțiunea culturală a omului (înțeleasă în sensul cel mai larg), ca o continuare firească a slujirii și a legăturii cu Dumnezeu în afara răstimpului petrecut în locașurile de închinare.


Este demn de remarcat faptul că, deși contactele cu Apusul sunt foarte frecvente, nu se regăsește la domnitor și la boierii de frunte vreo atitudine de aspirație culturală către lumea occidentală, vreun sentiment de inferioritate.

Brâncovenii caută să-și împlinească și să-și manifeste vocația de ispravnici ai lumii vechi românești, care și-a păstrat substanța și buna mireasmă, fiind conștienți de alcătuirea ei aparte. Diferite elemente de civilizație din celelalte lumi (apuseni, turci etc.) pot să fie preluate și integrate, structura și principalele coordonate autohtone rămânând, însă, intacte.


Sfintii Martiri Brancoveni carte editura Cuvantul OrtodoxAcest articol este un extras din capitolul „Repere ale lumii brâncovenești: firea, rânduiala, timpul, spațiul, relațiile personale” ce face parte din cartea “Sfinții Martiri Brâncoveni. Icoana vechii lumi românești”, apărută în anul 2014, la editura Cuvântul Ortodox, cu ocazia comemorării a 300 de ani de la martiriul sfânților Brâncoveni.
Cartea este tipărită în condiții grafice deosebite, conținând miniaturi brâncovenești, icoane și portrete contemporane. Poate fi procurată din rețeaua de distribuție Supergraph (Librăria Sophia, pangarele mănăstirilor s.a.) și online de la Librăriile Sophia și Libris.
Pentru mai multe detalii despre carte, click aici.

Lasă un comentariu